Comentariul autorului:
Premise
Miza proiectului a fost să aducem la zi casa din punct de vedere a cerințelor contemporane de spații, echipamente și instalații. Partea sensibilă a acestei sarcini a fost să facem aceste adăugiri celebrând identitatea obiectului.
Proiectul caută să producă o perspectivă particulară asupra reutilizării și adaptării unei construcții existente, o juxtapunere între zidăria clasică existentă cu propria sa expresie tectonică, complementară extinderii din CLT cu fațada ventilată din fibrociment.
Vorbim despre o reflecție asupra vocabularului estetic al artefactului original, recunoscând calitatea senzorială a detaliilor sale, rolul său de receptacul pentru memorie și amintiri. Toate detaliile arhitecturale propuse în cadrul proiectului servesc unui dublu scop, întrucât cuprind atât sens estetic, prin identitatea lor formală, cât și scop obiectiv, având în vedere calitățile lor constructive. Intenția generală a fost ca vechiul și noul să formeze un corp din două părți, noile părți ale casei devenind imagini juxtapuse trecutului.
Un artefact modest
Obiectul pe care am intervenit este o casă unifamilială din istoricul cartier Grigorescu din Cluj-Napoca. Parcela este situată la marginea respectivului teritoriu, unde încep să se întrepătrundă țesuturile.
Parcela este situată spate la spate cu cea a remarcabilei vile Ioan Tănăsescu, proiectată de arhitectul român George Cristinel.
Referindu-ne la casa existentă, aceasta avea o imagine specifică care nu lăsa îndoieli cu privire la funcția sa - un regim de înălțime parter, cu o fereastră centrală spre stradă și acoperiș cu șarpantă și țiglă ceramică. Intrarea era marcată cu o anexă simplă, fără pretenții. Toate aceste ingrediente indică o căldură identificată ca fiind domestică.
În ceea ce privește noul nivel și renovarea, ea caută o altă ficțiune, una de o însemnătate diferită, o altă ficțiune. Obiectul arhitectural caută o adecvare fără a se încadra în imaginea familiară a unei case, evitând totodată un contrast inutil. În esență, propunerea înlocuiește registrul acoperișului cu un nou obiect sculptural, adăugând un strat jucăuș definiției vizuale a unei case.
Lemn - osatura și carnea noului nivel
Rezultatul dorit urmărește să păstreze cele două vârste ale casei distincte ca expresie. În acest scop, am urmărit mai multe teme, prima fiind realizarea etajului superior cu o silueta dinamică, complementară calității tectonice a parterului. A devenit astfel necesară utilizarea unui material structural performant și suplu.
Cel mai potrivit material pentru această situație a fost o structură din oțel sau lemn. Am ales în cele din urmă CLT, fiind un material atractiv și foarte discutat în acel moment. Juxtapunerea unei structuri din lemn peste parterul din cărămidă a fost un argument seducător în ceea ce privește combinarea materialelor de construcție și raportarea la registrul șarpantei.
În ceea ce privește complementaritatea etajului superior în raport cu parterul, merită accentuată diferența dintre zidăria clasică și structurile contemporane din lemn. După cum argumentează Andrea Deplazes în Constructing Architecture, elementul de bază al construcției moderne din lemn a devenit placa, suprafața, și nu elementul liniar. Această premisă este speculată în alcătuirea spațiilor interioare de la etajul superior, în timp ce parterul păstrează o distribuție de tip anfiladă.
Delimitare - brâul de olane
Un element important al compoziției casei este brâul din olane, linia de demarcație între două registre – parterul tectonic și etajul dinamic. Detaliul a fost împrumutat inițial din vila Tănăsescu de către tatăl proprietarului, folosindu-l într-un mod sincer pe fereastra dinspre stradă, pentru a proteja mulurile din partea superioară a ferestrei.
Perspectiva noastră asupra acestui detaliu arhitectural caută să depășească expresia sa materială, căutăm să interogăm capacitatea sa de a ajunge în sfera memoriei, ca reamintire, atât intenționată, cât și accidentală. În acest fel, ne-am propus să oferim casei propuse un strat imaterial, compus din elemente de vocabular arhitectural al casei existente, juxtapuse cu elemente contemporane date de materialele cu care s-a realizat extinderea. Acest vocabular nu este doar legat intrinsec de locuință, ci și de obiectele arhitecturale relevante din context, precum vila Tănăsescu. Brâul de olane devine atât linia de demarcație vizuală a întregului obiect de arhitectură, cât și un element de identitate.
Un studiu de juxtapuneri
Complementaritatea structurilor este accentuată și mai mult de tratarea cromatică a celor două vârste și registre. La toate nivelurile de conceptualizare și de detaliere am căutat un anumit binom (de spații, materiale, culori).
Structura din CLT este acoperită cu fibrociment verde deschis. Deși partea din față a casei existente a fost tencuită și vopsită în alb, pentru a păstra o imagine familară către stradă, pentru partea din spate a parterului s-a propus o placare din cărămidă roșie. Designul interior a căutat inițial să folosească acest binom de culori într-o manieră brută, dar a făcut loc în mod constant unei complementarități mai subtile de zidărie aparentă, CLT, furnir de lemn și MDF de diferite culori pentru piese de mobilier.
Pentru a contrazice natura destul de artificială și abstractă a fibrocimentului, tăierea și așezarea plăcilor urmează o regulă similară țeserii zidăriei. A fost relevant pentru noi să accentuăm prinderea mecanică a fibrocimentului prin culoarea popniturilor. Acestea sunt vopsite galben, când în mod uzual se tinde spre vopsirea lor în culoarea fibrocimentului. Aceeași contradicție este invocată și pe fațada secțiunii din spate, prin aplicarea placajului de cărămidă într-un model nețesut, în grilă, mai degrabă decât copierea unei stereotomii structurale.
O expoziție în lumină
Tatăl beneficiarului nostru a fost medic. Mulți dintre pacienții medicului au simțit nevoia să-și exprime recunoștința față de serviciile sale, unii dintre ei, inclusiv câțiva pictori de renume local, au oferit familiei cadouri sub formă de tablouri, dintre care cele mai spectaculoase o înfățișează pe mama acestuia în ținută de balerină. Picturile aveau să fie răspândite pe diferiți pereți ai casei, deoarece proprietarii s-au înconjurat de artefacte bogate în semnificație personală. Faptul că mama – ultima locuitoare a primei vârste a casei – a trăit între aceste cadre până la moartea ei nu face decât să adauge poezie la colecție, întrucât picturile reprezentau o imagine constantă într-un oraș al schimbării. Plasarea acestui panteon al familiei într-o lumină permanentă a devenit un punct focal al propunerii noastre. În corelarea acestei date de temă cu specificațiile urbanistice ale zonei, a rezultat un perete expozițional din cărămidă aparentă, spălat de lumina adusă de un luminator zenital.
Spații în anfiladă
Parterul păstrează distribuția liniară dinspre stradă spre spatele curții a casei existente. Parcursul pornește din vestibulul aflat pe mijlocul laturii lungi, cu camera de zi și biroul spre stradă, iar în spate, bucătăria și încă o cameră de locuit. Propunerea revizuiește din punct de vedere morfologic în special tronsonul cu bucătăria și camera de locuit din spate, transformând întregul într-un spațiu singular compus din bucătărie și zonă de zi, în relație cu o terasă exterioară. Vestibulul preia o diferență de nivel de patru trepte spre zona de zi și birou, fiind un subsol parțial sub acestea. Am propus o platformă triunghiulară în plan, care generază o urcare diagonală cu rol de a media această diferență de nivel. Vestibulul, în forma sa actuală, devine un nod care anunță calitățile spațiilor de la parter.
Materialul aparent
Atât parterul cât și etajul păstrează aparente elemente structurale. La parter, peretele cu picturi ne prezintă zidăria cu țeserea ei structurală originală. Biroul păstrează aparentă noul planșeu de beton adăugat peste parter, complementat de o membrană luminoasă în dreptul ușii de acces. Dormitoarele de la etaj prezintă fiecare câte un perete cu CLT aparent, pe zonele corespunzând accentelor volumetrice și a vitrajelor principale.
