Comentariul autorului:
Micul ansamblu rezidențial este compus din două apartamente cuplate pe o latură, fiind amplasat în sudul Timișoarei. Zona este rezidențială cu clădiri joase, în majoritate de P+1. Spre deosebire de ansamblul realizat anterior alături (partiu repetitiv în oglindă) în 2010, a fost preferată o soluție asimetrică, respectiv o casă întinsă pe parter (cu destinatar incert) cuplată cu una cu parter extins și etaj parțial (cu destinatar cunoscut). Împreună alcătuiesc o compoziție unitară dinamică spre strada Oedip (est), cu accent pe colțul nord-estic, și o înfățisare mai diferențiată către curțile din spate (vest). Ansamblului îi este caracteristică o retorică discretă și mizează pe o vecinătate potrivită. Amândouă apartamentele gravitează către o curte interioară ce oferă lumină și ventilație naturala, dar și prilej de atmosferă dinspre interior și un pătrat de cer la o cornișă de 3m înălțime. Plantația de bambus din interior animă acest miez ascuns.
Această casă a urmărit câteva teme precum:
- o integrare pe sit discretă, lipsită de aroganță, o vecinătate echilibrată;
- importanța spațiilor intermediare - dialectica contrariilor;
- inversiunea în perspectiva mărimilor, a vastității și miniaturalului
în sensul dilatării interiorității și intimizării exteriorității;
- dialectica naturii în raport cu mediul artificial; integrarea naturii în spații intermediare;
- poetica luminii ”scobind” penumbra, întunericul, funcția sa gnomonică la interior;
- arhitecturile ca dispozitive menite a privi și înrăma exteriorul, a absorbi și reinterpreta în interior mesajele cerului, soarelui, vântului, ploii și ninsorii, adică a fi “instrumente muzicale”;
- magia și surpriza legată de sonoritate; vocația materialelor naturale – ceramică, piatră, lemn - de a prinde patină odată cu vremea;
- asigurarea unei independențe energetice pe cât posibil prin mijloace pasive;
Ansamblul presupune asemănări și diferențe între cele două apartamente.
Legat de asemănări, câteva teme importante se regăsesc în ambele apartamente:
- lumina naturală ce vibrează în spațiile interioare prin fascicule dinamice dinspre curtea interioară, ferestrele înguste și luminatoarele zenitale;
- pragurile, spațiile intermediare pe ambele trasee ale acceselor fiecărui apartament, spațiile generoase ale fiecărei “camere în aer liber” în parte;
- prezența elementelor de lemn structural și a ceramicii aparente;
- pereții exteriori din cărămidă de 44 cm conferă răcoare vara și protecție termică iarna fără termoizolație exterioară, permițând un finisaj tradițional din praf de piatră; luminatoarele sunt totodată coșuri de ventilație naturală, mai ales pentru apartamentul pe două niveluri.
Legat de diferențe, diferă atât regimul de înălțime/organizarea spațială, cât și gazonul perfect al celui orizontal în contrast cu grădina sălbatică a celuilalt.
Apartamentul P+1 pune în valoare axa est-vest, dilatând spațiile interioare prin perspective lungi la etaj și parter, accentuând caracterul oblic-ascensional al spațiului. Ferestre generoase întâmpină răsăritul ale cărui raze pătrund adânc în miezul casei la ambele niveluri, iar draperia de exterior ce mărginește spațiul intermediar către apus amplifică dinamic efectele vântului reflectând lumina la interior mai ales la apusul soarelui.
Pentru toate spațiile este caracteristic designul integrat al mobilierului înzidit (dressinguri, băi, bucătărie, etc.).
Spațiul pe două niveluri al camerei de zi are calități acustice, dominat de corpul în L al bibliotecii. La fel și cel al “camerei de zi” exterioare ce continuă livingul, tavanul fiind de același tip, iar forma de pâlnie către exterior lasă impresia unei scene către grădină.
Mai există un strat, pe care îl uităm de multe ori, anume cel al obiectelor memoriei, cele de design/mobilier independente sau cele ce țin de alte arte. Sunt obiectele care populează mai ales apartamentul cu etaj, scaunele Alt Deutsch, scaunul de birou Tonet si fotoliul modernist, amândouă interbelice, masa cu planșetă de anii ’70, etc.. Câțiva pereți așteaptă încă arta să-i învioreze, dar sunt prezente parțial fotografii de familie, desene, uleiuri și acuarele, hărțile Timișoarei vechi, etc..
În pandemie au fost săditi câțiva copaci, un platan și niște mesteceni, etc., pe ambele parcele, ce s-au alăturat vișinului apărut încă din vremea șantierului.
Întorcându-mă înăuntru mai ales în apartamentul cu etaj, soarele, cerul și vântul își manifestă prezența în diferite momente ale zilei, diferit în funcție de anotimp. Arhitectura este mai degrabă despre timp, durată, despre parcurs și destin. La solstițiul de iarnă, fix la ora 10:15 dimineața o rază de lumină cu o oblicitate apropiată de orizontală venind dinspre decupajele atriumului interior îmbrățișează o lucrare a pictorului Silviu Orăvițan. În 21 iunie, la solstițiul de vară, o rază de lumină oblică pătrunde prin luminator și la ora 10:15 înrămează pentru câteva secunde o mică icoană de la Meteora.
Pornit ca o investiție de familie extinsă (arhitect+antreprenor), ansamblul a rămas in final să găzduiască arhitecții împreună cu clienții finali, într-o vecinătate plină de dialog si cooperare.
